NATUSAT Semințe de armurariu, 500 g

Caii, alimentați cu o hrană bogată în proteine pe bază de ovăz, iarbă și silaj, pot suferi o acumulare semnificativă de amoniac, care este transformat în uree în ficat. Amoniacul este un toxic celular care poate afecta celulele hepatice. De asemenea, hrănirea excesivă sau prea grasă pune presiune pe ficat, la fel ca alcoolul rezultat din fermentații defectuoase în colon, precum și coloranții și conservanții.

Armurariul (Silybum marianum) poate, din punct de vedere nutrițional, sprijini funcția sănătoasă a ficatului.

Armurariul își are originea în regiunea mediteraneană, în sudul Europei și nordul Africii. Face parte din familia Asteraceae, ajunge la aproximativ 1,5 m înălțime și are frunze mari, verde închis, cu tepi ascuțiți pe margine. Florile roșu‑violet sunt relativ mici. Cele mai valoroase părți ale plantei sunt fructele ovate, lucioase, brun‑închise, de aproximativ 7 mm lungime.

Fructele armurariului se recoltează în august. Ele conțin 25–30% proteină, 20–30% ulei bogat în acid linoleic, flavonoide, substanțe amare, uleiuri eterice, rășini, tiramină și histamină. Elementul cel mai interesant este însă complexul activ Silymarin, format din silibinină, silybin, silychristin și silydianin. Acești compuși fac parte din substanțele secundare ale plantei și sunt numiți flavolignane.

Deoarece complexul de silymarin se găsește în fructele florilor uscate, se poate obține doza recomandată de 2–4 g de silymarin pe zi per cal prin administrarea a aproximativ 120–150 g fructe de armurariu.

Administrarea armurariului sub formă de ceai nu este recomandată, deoarece flavolignanele sunt slab solubile în apă și astfel nu se poate atinge concentrația dorită. Singurul efect secundar cunoscut este că silymarinul poate avea un ușor efect laxativ.

Recomandare de administrare:

• 10–30 g la 500 kg greutate vie pe zi